REXPUBLICA

Redacția

Unii spun că tocmai am intrat în era oligarhiei digitale, alții încă speră la un viitor echitabil și uman, în cea mai mare parte a lui. Oare vom reuși să ne abținem de la mecanizarea și hibridizarea umanului în următorul secol? Departe de a elucida mecanismele conștienței, vom ceda tentației retragerii într-o societate virtuală construită după alte legi? Tehnologia va fi pentru toți sau numai pentru cei norocoși? Cum va arăta periferia lumii civilizate în următoarele decenii? Ce va mai însemna civilizația? Iată câteva întrebări ale căror răspunsuri pot fi scenarii de filme de anticipație, acțiune și groază. După unii, mai pragmatici, odată cu noile versiuni de inteligență artificială, tocmai am intrat în era imaginației.

Conceptul de eră a imaginației a fost introdus în anul 1993 de către Charlie Magee, care într-un eseu cu titlul „Era imaginației: în curând într-o civilizație apropiată” ne spune că imaginația și creativitatea vor deveni forțele care ne vor propulsa mai departe din era informației. Așa ne spun motoarele de căutare, nu că am putea citi undeva biografia tipului. De pe Amazon aflăm despre pasajul său profesional: băiatul care aducea ziarele, spălător de vase, bucătar, tâmplar, cultivator de marijuana, animator, designer grafic, dezvoltator web și programator. Eseul amintit fusese comandat de un anume Robert Steele care lucra la Central Intelligence Agency pentru un simpozion despre investigarea de informații cu sursa deschisă, o nimica toată. Textul conține o mulțime de idei precum ce trebuie sau nu trebuie să facă pe mai multe planuri societatea, de rânduri de anticipație pură, avertismente, date istorice și statistice pe genunchi, întrebări sub duș, evoluționism și fatalisme.

Nu ne putem abține și vă oferim acest citat interesant: „Așadar, dacă suntem pe cale să suferim o tranziție la încă o etapă a evoluției, aceasta va însemna că sunt pe cale să fie create instrumente de comunicare și mai rapide. Există cel puțin trei metode de comunicare care transferă informațiile mai rapid și într-un volum mai mult decât actualul nostru creier – tastatură – calculator – monitor – creier.

În ordinea descendentă a probabilității: (1) o conexiune directă și fizică a creierului uman la un calculator. (2) Un calculator cu inteligență artificială conectat la o altă mașină echipată similar. (3) Telepatie mentală umană. O conexiune directă și fizică a creierului uman la un calculator sună cunoscut? Unde am mai auzit noi despre așa ceva? La Elon, bineînțeles! Să-l lăsăm pe Mcgee în pace. A mai scris câteva cărți despre civilizație și încotro cu noi, de atunci?

Următorul reper este Rita J. King, jurnalist, antreprenor, autor, coordonator de proiecte de afaceri și membră a mai multor think tank-uri, care în eseul său „Emergența unei noi culturi globale în era imaginației”, prezentat în 2007 pentru The British Council, demonstrează cum noile tehnologii: rețelele sociale, realitatea virtuală și conținutul creat de utilizator vor transforma interacțiunile umane și economia în profunzimea ei, arătând totodată cum oamenii ar trebui să se adapteze dezvoltându-și abilitățile cognitive pentru a face față unei lumi cu cerințe tot mai mari. Ea se proclamă inventatoarea noțiunii de eră a inteligenței pe care o consideră o etapă intermediară între era informației și cea a inteligenței. În profilul său de pe LinkedIn explică: „Am creat era imaginației ca pe o perioadă de tranziție între era industrială și era inteligenței. Am descoperit că oamenii încercau să sară direct din cealaltă, ceea ce este problematic. Era imaginației este un sistem de navigație pentru a schița o cale dinamică într-un mediu nebulos”.

S. M. A. Moin, profesor asociat al Departamentului de Marketing la Queen Mary University of London, în lucrarea sa „Creativitatea în era imaginației: teorii, practică, aplicare”, vorbește despre exploatarea creativității și inovației în companii și organizații pentru ca acestea să supraviețuiască și să prospere.

„Puterea imaginației ne-a ajutat să supraviețuim și să prosperăm în diferite epoci: agricultorii au dominat epoca agrară, muncitorii au dominat epoca industrială, cei ce au avut cunoaștere au cucerit era informației. Declanșată de cea de-a patra revoluție industrială, era imaginației aparține visătorilor, creatorilor, inovatorilor și a celor care descoperă sensuri, aducând o renaștere a imaginației, creativității și inovației, la intersecția minții umane cu tehnologiile perturbatoare care frământă sferele fizică, digitală și biologică. Totuși, în ciuda acestor cuceriri, lumea se confruntă în continuare cu creșterea inechității, modificări de climă care provoacă destabilizarea mediului, deficit de încredere în stat și multe alte provocări”. Așa începe primul capitol al lucrării, care vine cu numeroase date istorice, studii de economie și sociologie, prin care creează profilul omului contemporan, care nu mai este interesat doar de funcționalitatea produsului, ci și de design-ul lui, de povestea asociată, care este concentrat mai mult pe sinteză, decât pe analiza pe care a lăsat-o calculatorului, care ar trebui să se gândească la cum își vor genera empatia mașinile inteligente, care pentru a fi stimulat din punct de vedere creativ, trebuie să aibă un mediu propice pentru „joacă” și care nu mai este mulțumit de perspectivele câștigului material, îndreptându-se spre căutarea unui sens, spre spiritualitate și sine. Astfel se relevă o nouă filosofie de viață, care, de fapt, înseamnă supraviețuire într-o lume în care inteligența artificială va duce greul, în care directivele interacțiunii om-mașină vor forța tot mai mult limitele acceptării și zonei de confort în care umanul trebuie să-și păstreze identitatea.

Cum am ajuns aici? Simplu. Tehnologia ne-a ajutat să ne conectăm în rețele și să ne subordonăm unor principii tech-sociale. În același timp, identitatea și exprimarea au generat diversitate și incluziune. Comunitățile au jucat și ele un rol important generând spații care au permis colaborarea în diverse domenii creative. Au apărut o mulțime de antreprenori care au exploatat nișe la care nimeni nu spera. S-a investit în afaceri mici și în inovație. Crizele de sănătate publică recente au permis experimentarea lucrului de la distanță, care în anumite situații a creat timp liber folosit pentru jocuri și activități de creație sau chiar acele locuri de muncă și-au schimbat paradigma în acest sens. Realitatea virtuală, susținută de avansări tehnologice, a părăsit zona de agrement și s-a impus în zona profesională folosindu-se de așa numitele experiențele imersive. Instrumentele digitale și tehnice atât de variate au devenit tot mai la îndemâna oamenilor, ajutându-i să își pună în practică ideile, un exemplu concret fiind imprimarea 3D cu ajutorul căreia mulți creatori digitali și-au pus în valoare creativitatea și spiritul antreprenorial. Și nu în ultimul rând, dezvoltarea rapidă a inteligenței artificiale care se bucură de o mare popularitate, fiind ușor accesibilă pentru sarcini de tot felul.

S-a născut o nouă cultură în care oamenii nu mai cred în mesajele emise de autorități, fie că vorbim de instituții ale statului sau de cele care sunt repere în știință, sănătate sau educație. Oamenii își doresc experiențe noi, care să aibă conținut și sens, iar nu să fugă de realitate neapărat. Poate că este o formă de lepădare de consumerism și de mania achiziției. Până acum globalizarea a permis interacțiuni între diferitele culturi, fapt concretizat în mentalitatea de tip bucket list, în incursiuni în alte culturi, fuziuni artistice și experimente hibrid. O nouă clasă socială a apărut, cea a creatorilor, fie că e vorba de produse digitale, fie că ne referim la pletora de creatori de obiecte imprimate 3D, a cărei microeconomie se întinde în pată de ulei, pentru că e mereu nevoie de un ceva, cât de mic, pentru câte un proiect. Preferințele pentru produsele artistice sunt discutabile.

Inteligența artificială, folosindu-se de șabloanele pe care tot noi le-am creat, ne furnizează în majoritatea situațiilor, care țin de stadiul dezvoltării ei și unui anume status implicit, kitsch și previzibilitate dezamăgitoare. Oamenii culturii noi apreciază ficțiunea și sunt impresionați de anticipație, indiferent cât de optimistă, crudă sau umbrită e de teoriile conspirative. Artiștii beneficiază în aceste vremuri de unelte la care înaintașii lor nici nu visau și le folosesc în experimente din ce în ce mai provocatoare. Omul contemporan învață în cantități mici, în special ceea ce îl interesează, fără a mai fi depozitarul cunoștințelor pe care le poate găsi aproape oriunde. Aceasta îi poate fi un călcâi al lui Ahile în condiții de criză, dar pe care le poate depăși apelând la intuiție.

În acest moment ne gândim la trei direcții de abordare a viitorului, care nu se exclud atât timp cât factorii politici și ideologici nu le vor separa sau constrânge, dar și la câteva întrebări. Omul contemporan trăiește pe rețele și se bucură de tehnologia care îi ușurează viața din ce în ce mai mult. Tot el privește spre stele și vrea să meargă mai departe, deși este tentat să fugă de propria persoană, acceptând că psihicul său este un tărâm încă necunoscut. În ce măsură acest om își va explora sinele, despre care nu știe nici măcar cât cunoaște despre adâncul oceanului? Cât timp mai are la dispoziție să o facă? În ce fel va influența celelalte două direcții, despre care crede că le controlează?

Jocul ca formă de manifestare a imaginației este motorul creativității. Societățile „civilizate” au considerat jocul ca fiind specific doar copilăriei și neadecvat adultului, care trebuia să întrunească anumite standarde de seriozitate pentru validare. Jocul a rămas apanajul artiștilor și visătorilor care au fost mereu priviți ca periferici și ciudați. Jocul este șansa umanității de a se descoperi și reinventa.

C.G. Jung în Psychological Types (The Collected Works of C. G. Jung, Vol. 6, Bollingen Series XX, 1976) spune: „Fiecare idee bună și toată munca creativă sunt copiii imaginației și au sursa lor în ceea ce se poate numi fantezie infantilă. Nu numai artistul, ci fiecare individ creativ datorează tot ceea ce este important în viața lui fanteziei. Principiul dinamic al fanteziei este jocul, o caracteristică și a copilului și, ca atare, pare inconsistentă cu principiile muncii serioase. Dar fără jocul cu fantezia, nimic creativ nu ia naștere. Datoria pe care o avem jocului cu imaginația este incalculabilă”.

Imagini realizate cu Copilot.