vinerea patimilor
o să scap, Doamne, o să scap vreodată de mine însămi de tot ceea ce locuiește în mine? ele nu sunt eu și eu nu sunt ele și totuși ne avem în comun unele pe celelalte. nu știm unde se termină una și unde începe cealaltă dar totuși știm cât suntem de despărțite și cât de multe ne leagă.
n-am ce să fac, Doamne, să-nnebunesc dacă am, dacă mai am vreun pic de control asupra celor despre care-Ți vorbesc, dacă mai pot să le conțin sau să le ascund. ele ies la suprafață și fac ce vor ele, dar eu sunt singura care trebuie să se descurce cu consecințele, eu sunt singura care plătește și singura care suferă ele dispar. parcă singurul lor scop este să facă rău, să-mi facă rău mie și celorlalți oameni oameni buni care nu merită asta, oameni care mă iubesc, oameni care-mi vor binele, dar lor nu le pasă pentru că ele există doar ca să distrugă, așa cum eu exist doar ca să creez, bănuiesc că există un anume echilibru aici.
eu car toate crucile, ale tuturor celor care locuiesc în mine, m-au ales pe mine cărăușă în timp ce ele nu fac nimic altceva decât să adauge la cruci, să le facă din ce în ce mai mari, mai lungi și mai grele și eu sunt condamnată să le car până la capăt pentru că nu vreau să mor, Doamne, nu vreau să mor. o să le car oricât ar deveni de grele, oricât de multe ori aș cădea și le-aș rătăci și după ar trebui să le găsesc, să le regăsesc și să mi le pun singură la loc în spate.
toate crucile și toate păcatele mă dor zilnic și merit fiecare picătură din această durere.
despre foc
de ce a făcut Dumnezeu focul așa frumos poate pentru că
e distrugere poate pentru că e efemer
poate pentru că după el nu rămâne nimic ca după om
doar cenușă.
de ce aleg oamenii să fie arși după moarte pentru că focul e frumos focul e ca doi ochi de copil curios ca patru ochi îndrăgostiți ca o mie de ochi care se nasc în același timp.
flăcările sunt ca vorbele urâte pe care le spui celor ce nu le merită ca înjurăturile auzite în târg ca toată frumusețea urâțeniei omenești ca toată vulgaritatea unei prostituate cu ochi triști și goi.
din foc ne-am făcut și în foc ne naștem.
Lasă un răspuns