Rexpublica nr. 3 (2023)
ferentari
poezia acționează mai mult în cap
ca un fel de heroină pe dos în vena drogatului
ea șterge amprentele de dinți/ mușcate de ochi
de pe pervazuri/ și face cuierele revelator
pentru fotografiile parțial color ale inimii
în curs de dezbrăcare
poezia acționează mai mult în gât
în felul în care broasca din ciocul berzei
mai rămâne broască până când pasărea a făcut cogâlț
după care devine hrană și pasăre
trcând prin locul dătător de nume
asemenea tramvaielor care iau parte zgomotoasă
la cuvintele orașului
poezia înconjură mai mult inima
precum tatuajele ferentarii cei inimoși
cum nu-ți dă-n gând apare la balcoane
în magazine și pe strada principală
de pe bicepși și busturi aruncând priviri de sus
pentru copiii lăturalnici dar frumoși
și tu mă-nconjuri sub maneaua care tatuează fanarul
cu psihi mou și susuri: cerneala cosmosului pă piepții
lui făt frumos ești/ frumosule/ tu/ până-n oase mă usturi!
poezia scumpește buricele mai mult acolo unde
trece pe lângă ele veriga de paișpe karate
a sunetului verii cu urechi atârnate de el/ cercel
și ritmului coapselor lipește privighetori/ băi fată/
cu cântecul cărora o să facem copii-nestemate
ca verdele sub sori și lucirile de rubin/
să moară dușmanii mei/ porumbițo/ îți miroase
sângele a crin/
poezia e abruptul tronului
venind brusc la întâmpinare sub tine
când te așezi îmbufnată de sărutul verzei tocată
cu safir sau obosită de curcanul
cu ghirlande de diamant sau înmiresmată
pur și simplu de împăcarea după cearta
în care nu ni se potriviseră lumina și dungile
cu tigrul și îngerii
diferența între mine și un dragon e că dragonii
nu se tatuează pe mușchi cu cocalari ca mine
draga mea/ smarald și manea/ ai idee
ce caută sfântul de pe peretele
drept al bisericii/ cu acul apusului
băgându-ne împărăția
în vis și în vine?